24 ianuarie 1859, o zi istorică

Unirea Principatelor Române sau “Unirea Mica”, evenimentul istoric sărbătorit pe data de 24 ianuarie reprezintă primul pas important pentru realizarea statului național unitar român.

Acest eveniment s-a înfăptuit la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea Moldovei și a Țării Românești sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Astăzi, 24 ianuarie 2017 se împlinesc 158 de ani de la Unirea Principatelor Române. Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al celor două principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Prin Unirea Moldovei cu Țara Românească, s-a format un stat unitar care a adoptat numele de România, cu capitala la București, cu o singură Adunare și un singur Guvern. Era primul pas pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca, ulterior, într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

Între 8-20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza ajungea la București. În aceeași zi a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane București, în care se angaja să respecte actul unirii, din 5 și 24 ianuarie: „Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite, că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!”.
La 22 noiembrie 1861, Poarta emitea „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, prin care Puterile suzerane și garante erau de acord cu schimbarea Convenției și admiteau unificarea instituțiilor legislative și administrative ale celor două principate. Rezerva asupra noului statut venea tot din partea Imperiului Otoman, acesta acceptând schimbarea numai pe timpul vieții domnitorului.

La 11 decembrie 1861, Cuza adresează națiunii române o proclamație, anunțând mesajul său: ”Unirea este îndeplinită, naționalitatea romană este întemeiată.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.